Pe Ponta îl doare la „bașcheți”

În general, nu folosesc cuvinte tari vizavi de indolența și lipsa de respect a politicienilor noștri față de „poporul lor”. De astă dată, însă, găsesc că pe Ponta îl doare „la bașcheți” de nație și că ne-a dovedit asta din plin. „Cum s-au descurcat instituțiile cu blocajul, cu înzăpezirea, cu viscolul?!”, îl întreabă o reporteră. „Deocamdată, bine. Mersi. Pa!”, răspunde el. Un fel de „hai sictir, plebe!” fără drept de apel.

Până unde să ajungă lipsa de respect a „băiatului” de la guvern, vorba administratorului sălii unde dă el la coș, ca, în timp ce jumătate de țară și populația aferentă se zbat sub zăpezi, tu, premier, să-ți vezi de tabieturi și pasiuni, și să te și rupi în fițe arogante.

Poate că domnul Ponta „privește” la tv doar la reluările cu el însuși, altfel nu-mi explic cum de nu l-au scurtcircuitat imaginile de cod roșu în alb și negru. Nu-mi imaginez cum să vezi și să auzi ce se întâmplă în țară și să nu-ți amintești, amușinând prin vechile-ți gânduri mirosul de metal ascuțit al viscolului; să nu-ți lăcrimeze ochii înțepați de așchiile ninsorii; să n-ai un soi de început de paralizie, când nu-ți mai simți călcâiele degerate, când mâna care ține, inconștient, felia de pâine nu mai nimerește gura, amorțite fiind, ambele, de ger; să nu te duci la guvern, ca să fii acolo, pe fază, să vrei si să te preocupe.

Nimic din toate astea nu a simțit și nu a gândit premierul față cu disperarea oamenilor surprinși de zăpezi, pe care încearcă să-i îmbrobodească zi de zi. Cărora le spune că, „deocamdată”, guvernanții au muncit bine și totul e în regulă. „Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim”, pare să fie azi deviza lui Ponta. Asta deși lumea normală trăiește, complet, în afara poveștii lui de succes.

Nu, guvernanții, „deocamdată”, nu s-au mișcat bine. S-au mișcat rău. Trei autostrăzi închise, 30 de DN-uri – cele mai importante legături între Muntenia, Dobrogea și Moldova – și alte zeci de DJ, blocate de două zile. „UAT-uri și alte așezări” – adică orașe și sate – izolate, fără apă, curent și hrană. 24 de ore de ninsoare au dat țara de gard, au bulversat-o, au rupt-o-n patru.

În fiecare an o luăm de la capăt, ca o adunătură de lobotomizați care, mereu, n-au habar ce-i aia iarnă. Și, cu cât vine mai târziu, cu atât ne prinde mai epuizați și mai nevricoși.

De unde să știe premierul câtă disperare se vede, prin parbrizul înghețat, în privirea unui tată prins de viscol, pe autostradă, într-o mașina în care sunt soția și fiica sa de doi ani. Unde să fi văzut el oamenii – tineri și bătrâni – care fac cu schimbul „la căldură”, în cabinele TIR-urilor, ca să-și recapete respirația; cine să-i fi arătat chipul descompus al celui care s-a trezit cu capota explodată și cu parbrizul înfipt în obraz, în mijlocul unui accident în lanț, pe A1?

Instituțiile statului au acționat, „deocamdată, foarte bine”: au închis drumurile, au lăsat zeci de autoturisme și sute de TIR-uri întinse pe șosele, și au chemat armata ca să dea la zăpadă, să transporte răniții și să facă aprovizionarea localităților izolate. Altfel, „comandamentul” a anunțat cod roșu și așteaptă să se facă primăvară ca să bage lamele la deszăpezire.

Ce vreți, de unde să știe Ponta cum s-a gâtuit țara între Focșani și Urziceni, ca un sângerete, și că românii așteaptă, de trei zile, să dea cineva drumul la drumuri?!

El se concentrează pe unu” cu fâs, de trei puncte.